si iar

m-aş întâmpla dacă aş fi o oră mult prea târzie.
aş cădea fulminant de pe cadranul unui ceas de firmă
aruncat în praful şi insomnia unei noptiere,
peste încheietura ta visătoare.
încet, dar chiar foarte încet, m-aş rostogoli lent până peste pântecele
tău.
acolo, în mijlocul fiinţei tale,
aş desena copiii noştri perfecti,
aş muri şi m-aş renaşte pentru că aş lua din carnea ta să mă întâmplu
iar.
şi iar.
şi iar.
şi iar.
şi iar.
şi iar.