negăsirile îşi au şi ele locul pe hărţile ideilor vremelnice,
sub un ? cu capetele asimetrice,
ce n-a contat când noi ne desenăm iniţiale pe cer şi pe trup.
mi-am legănat coapsele, temerile, inima, lobul urechii stângi
sprijinindu-mă de buricele degetelor tale
şi tu... tu m-ai dezmierdat în fiecare anotimp
că am ajuns să uit de aroma primului pahar de coniac dintr-o vineri
noapte,
de alte cuvinte ce nu îţi aparţin,
n-am mai cunoscut nicio altă tăcere,
niciun alt declin.
apoi, ai apus. nici nu mai ştii cum.
mi-am întins fiinţa,
am alungit-o,
am rupt-o,
am zăpăcit-o,
am fost catapeteasma între mine şi...mine şi dumnezeu mi-am fost, dar
tu ai rămas cu un pas sau doi sau un mers cu trenul mai în spate
să îmi cauţi semne de întrebare
şi drame, iar eu
nu vreau să ademenesc decât ploi şi să le preschimb în stele.
ma inscriu in corul celor care au dat :+FAV: